Lectia de violoncel

Nu, nu sunt in stare sa predau o astfel de lectie, dar acesta este numele celei mai recente piese de teatru pe care am vazut-o. Este vorba despre o reprezentatie a Teatrului Metropolis din cadrul unui turneu ce se tot plimba prin tara si va continua sa faca astfel pe tot parcursul lunii martie. Piesa

Si a fost…

africa/freedigitalphotos Am avut atatea emotii pentru si in timpul zilei de ieri ca nu mi-a stat mintea la nimic altceva. Ce am facut? Pai, am semnat ante-contractul, e oficial: pe maxim 25 martie o sa semnam si contractul de vanzare-cumparare si o sa fim oficial „cu cortul” si cu multe planuri in minte. Tot ieri

Stare de scris, stare de vis…

Ma invart de vreo cateva zile in jurul blogului: ba deschid un link din lista, ba dau un scroll sa imi vad munca intinsa in fata ochilor. In ultimele zile nimic n-a mers, nu m-a vizitat muza si pace, asa ca le-am lasat in pace pe toate: programari si planificari si m-am culcusit intr-un loc

MfC – Imi e dor de un film bun…

…pana atunci ma consolez cu ideea ca mi-ar placea sa vad filmele astea, doar ca afisele sunt fictive la fel ca si filmele si sunt concepute de Pascal Witaszek   *Articolul face parte din Miercurea fara cuvinte care a inceput la Carmen, unde puteti vedea si alte poze ce vorbesc singure!

Ce frumoasa esti…

…tu, agitatie interioara… Imi place cum ma trezesti in miez de noapte si ma perpelesti pe fiecare parte doar timpul regulamentar. Ador energia pe care mi-o dai si care, stiu, este nascuta din frica de necunoscut. A ramas sechela din copilarie, dar imi este draga si frica. Asadar, in dimineti prea matinale, inainte chiar de

Liebster award

Am primit leapsa asta de la Mihaela si am intentionat din prima clipa sa ii dau curs, dar abia acum i-a venit randul. Concret, ce trebuie sa fac: Trebuie sa mentionez ( cu link) persoana care m-a nominalizat. – rezolvat si multumesc pentru ca s-a gandit la mine. Trebuie sa raspund la cele 11 intrebari

Duzina de cuvinte: furia ca terapie…

Uneori rostesc cuvinte pe care nu le cred, gândesc sau simt. Şcoala m-a învăţat să mă prefac în stană de piatră în acele momente şi să îmi asum realitatea, oricât de sură poate fi uneori. Mă văd, pe mine – cea din trecut, un boţ de om ce urmărea acel râs gros ori de câte